Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei cu nr. 1276 din 12 octombrie 2010, pronuntata asupra unei exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) teza finala, din Legea nr. 54/2003-legea sindicatelor, constituie expresia unei ostilitati evidente dar inexplicabile fata de sindicate, venita din partea unei institutii care se presupune a fi expresia echilibrului, rigorii şi impartialitatii.

Ca pe anumiti angajatori îi roade faptul ca în baza unui text de lege, trebuie sa plateasca un pret pentru perenitatea dialogului social şi pentru pacea sociala din societati, ne preocupa mai putin. Într-un grad mult mai înalt ne preocupa acest tip de abordare venit din partea unei instante de judecata, investita de Constitutia Romaniei şi de lege, cu atributii mult peste cele ale unei instante comune.

Dar în fond, despre ce este vorba? Este vorba despre faptul ca prin respectiva decizie, CCR declara neconstitutionala prevederea din art. 35 alin. (1) teza finala, privitoare la zilele de activitati sindicale „fara afectarea drepturilor salariale”. Motivele retinute de Curte sunt rupte din context şi vizeaza o aşazisa „…sarcina excesiva a angajatorului de natura a-i afecta esenta dreptului de proprietate.”

Curtea retine alegatia potrivit careia angajatorul nu poate plati salariu alesului sindical pentru zilele în care acesta desfaşoara activitati sindicale, dar ignora ca alesul sindical participa la şedintele Comitetului de Sanatate şi Securitate în Munca, la Comisii Paritare, la comisii de negocieri, comisii disciplinare sau şedinte ale Consiliilor de Administratie, unde alaturi de angajator, asigura realizarea dialogului social autonom şi nu în cele din urma, a pacii sociale în unitate. Toate aceste activitati presupun atributii şi prestatii altele decat cele ale salariatului, dar contribuie la bunul mers al unitatilor. Şi pentru aceste activitati, respectivul salariat ales sindical, este considerat de alte legi ca exercitand atributii de serviciu. Sa ne temem ca maine Curtea va declara neconstitutionale alte legi, cel putin patru la numar, numai pentru a lovi în libertatile sindicale?

Nimeni din mişcarea sindicala şi nici din Legislativ nu s-a gandit la aplicabilitatea art. 53 din Constitutia Romaniei, pentru a justifica adoptarea respectivului articol 35. Nu era firesc pentru ca o libertate sindicala nu se întemeiaza pe restrangerea altei libertati. Ea este menita sa ofere cadrul şi instrumentul pentru asigurarea exercitiului deplin şi neconditionat al dreptului de libera asociere sindicala, aşa cum este definit în Conventia 87 a Organizatiei Internationale a Muncii, ratificata de Romania. Sa întelegem pe cale de consecinta, ca în opinia CCR, în Romania libertatile economice sunt „mai fundamentale” decat cele sindicale? Ar fi dureros dar din pacate, nu imposibil!

În spiritul ultimei mirari exprimate, Curtea a mai facut o greşeala. Atunci cand a fost sesizata în legatura cu neconstitutionalitatea afectarii dreptului patrimonial al salariatilor bugetari prin taierea otova a salariilor, Curtea a considerat ca masura a fost constitutionala, vazand caracterul limitat al acesteia. Şase luni au fost acceptabile, dar cinci zile nu! Pentru salariati, sarcina care le afecteaza esenta dreptului de proprietate nu a fost excesiva. Pentru angajatorul Arcelor Mital S.A Galati, da.

În ce tara traim?!

Ovidiu JURCA,
Vicepreşedinte BNS