Sindicatul Naţional

Tocmai ma pregateam sa scriu despre Gollum de Giurgiu, liderul feseanepist care incearca sa-si carpeasca sindicatul fluturand prin curte declaratia mea de avere, ca celebrul personaj din film cu inelul magic, cand vad pe site-ul maroniu ca insusi Sauronul de Dumitrascu s-a aruncat de pe Muntele Intunericului direct in Prapastia Penibilului. Poate fi un semn ca a acceptat invitatia la transparenta si la dat jos izmenele in public. Bine, pentru inceput vedem ca s-a orientat catre izmenele altora. El inca este pudic. Sauron, Gollum, declaratia mea de avere este publica pe site-ul PUBLISIND de 2 ani! Cum de v-a scapat pana acum?

Cu promisiunea adresata Gollumului ca vom reveni in curand la el, alegem pentru moment, din respect pentru membrii de sindicat, sa clarificam aspectele legate de averi si presupuse privilegii. Am vrut sa preintampin aceasta situatie, la fel si aparenta de justificare, oferind detalii despre declaratia de avere inca de la primele comentarii care au aparut pe subiect, insa multi dintre colegii de miscare sindicala mi-au recomandat sa nu fac acest lucru pentru ca nu sunt obligat, fiind problemele mele personale. Acum acestea au devenit mai mult decat publice si nu mai am nici un motiv sa evit intrarea frontala in subiect cu atat mai mult cu cat nu este nimic neclar, misterios sau susceptibil.

Daca aveam averi, case, conturi, firme sau un salariu urias probabil ca as fi simtit o doza de ingrijorare acum sau cel putin tentatia de a ocoli detalii, insa am un credit, nimic altceva! As fi vrut sa nu-l fi luat, dar este prea tarziu. Nefericitul credit al subsemnatului care se pare ca este arma principala pe care Sauronul o arunca in lupta cu lux de speculatii, este o situatie similara celor in care se zbat acum zeci de mii de romani care au facut imprumuturi in franci elvetieni, inainte de criza economica si caderea pietei imobiliare.

Nu am avut nici pozitia, nici caderea, nici sansa de a primi o locuinta de serviciu ca cea din care  Dumitrascu nu s-a dat scos decat cu aprozii de la instanta, nu am avut nici mosteniri, nici rude bogate si nici alte propulsii genealogice sau functii inalte cu forta decizionala care sa fi obligat la vreun feed-back material. Am stat o viata cu chirie dar la un moment dat am decis mai bine sa platesc rate decat chirii, cat inca mai sunt apt pentru un credit. In 2008, soarta m-a manat la un targ imobiliar din Bucuresti, unde un constructor abil m-a spalat bine la… creier. Bloc nou, apartament la cheie, rezistenta la 8,2 grade pe scara Richter, pret mic fara TVA, etc. Un apartament vechi de 50 mp costa atunci 150.000 de euro. Constructorul susmentionat cerea 120.000 pe un apartament nou de 100 mp. Mi s-a parut o afacere excelenta.

Piata imobiliara era in crestere, iar preturile din acea zona a Bucurestiului (sud-vest), cotata mai slab, erau foarte convenabile. La cateva zile distanta am mers la banca impreuna cu logodnica mea. Banca a trecut la studierea documentelor. Valoarea salariului subsemnatului era de 4315 lei (ultimul salariu incasat la Penitenciarul Jilava a fost preluat in contractul individual de munca cu SNLP, conform regulilor interne ale organizatiei). Pe atunci bugetarii si mai ales cei din sistemele speciale erau avantajati la creditare. Banca ne-a spus ca suportam un credit mai mare de 120.000 de euro. Constructorul, care era de fata, ne-a propus sa mai luam un apartament, mai mic, pe care ulterior sa il vindem in castig si sa platim in avans o parte din creditul pentru apartamentul principal. Desi a fost o decizie riscanta, pe care nu am luat-o usor, totusi, avand in vedere faptul ca nimic in acel moment nu anunta dezastrul economic din perioada imediat urmatoare, am facut pasul. Un pas gresit: un credit de 200.000 de euro, pe 30 de ani, pentru care am platit un avans de doar 14.000! Al doilea pas gresit a fost sa ascultam de expertii care recomandau francul elvetian ca cea mai sigura moneda pentru credite.

In prezent, ceea ce se anunta in 2008 o afacere buna, s-a transformat intr-un vis urat. Preturile la imobile au picat iar francul elvetian a inceput sa creasca ajungand acum aproape la dublul valorii din 2008. Ratele au explodat iar sansele de vanzare la pretul din 2008 au devenit nule. Singura solutie posibila a ramas reesalonarea. Ratele sunt mentinute in jurul valorii maxime a salariului prin negocierea cu banca a unor reesalonari succesive (in septembrie intram in al 3-lea an de reesalonare) in speranta ca vreodata se va intampla o minune cu moneda elvetiana care va pierde din putere facand posibila o refinantare in alta moneda. In prezent, paritatea dintre francul elvetian si euro nu genereaza reduceri de rate in cazul refinantarii. Nu o recomand nimanui.

Pana atunci, in relatia de cuplu pe care o am, ne multumim sa traim dintr-un singur salariu organizandu-ne cheltuielile cat mai rational. Nimic nou in Romania! In situatii similare se regasesc si directori de banci si nu au nici un fel de iesire. In plus, am reusit in cele din urma sa inchiriem apartamentul mai mic, aspecte care se vor regasi in declaratia de avere pe anul curent si astfel amortizam impactul situatiei. Cat vom reusi sa o tinem asa, habar n-am. Este foarte posibil sa nu putem duce acest credit nici pana la sfertul perioadei si in viitoare declaratii de avere sa nu mai regasim nici date despre proprietati, asa cum nu exista despre alte averi sau interese deosebite. Asta nu ne va omori. Cu Dumnezeu inainte!

Cate ceva si despre celebra Mazda care a ajuns autoturism de lux. Masina mea personala ramane batranul Peugeot 406 din 2001 care se regaseste si in declaratia de avere si care mai serveste in continuare organizatia cutreierand cand este cazul. Am folosit masina personala pentru activitate sindicala timp de 3 ani contrar decizilor interne privind achizitionarea unui atutoturism pentru a se asigura o prezenta cat mai activa in teritoriu. In cele din urma, am acceptat sa aplicam hotararea Consiliului National SNLP si pe 30 decembrie 2009 a fost achizitionat un autoturism second-hand de fabricatie recenta. Masina a costat 14.000 de euro iar costurile au fost acoperite in proportie de 90% din sponsorizari vizibile in contul organizatiei si oricand la dispozitia membrilor de sindicat. Cam atat!

Sauron, e randul tau! Stim, dormi in gara, nu la liziera padurii, in nordul Bucurestiului, in apartamentul nou de care povesteai incantat ca il amenajezi pe cand inca stateai in locuinta de serviciu chiar daca nu mai erai prin sistem (sa fie leasing?). Nici zecile de mii de euro care iti apar ca active in firma nu sunt relevante. Ai trecut jocul intr-o alta dimensiune. Incerci sa-l scoti din zona sindicala si sa-l plasezi in sfera personala atacand marsav rude, prieteni, tot ce prinzi. La un moment dat incercasem un sentiment de regret pentru dimensiunea critica pe care incepe sa o imbrace disputa dar ma relansezi si-mi oferi noi motivatii. Multumesc, ramanem pe pozitii!