Stimate domnule ministru,

Va solicitam eliminarea din proiectul de modificare prin ordonanta de urgenta a Legii nr. 293/2004 republicata, privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a modificarilor care vizeaza aplicarea directa a unor sanctiuni, fara cercetarea comisiei de diciplina.

Putem intelege justificarea urgentei acestei ordonante din perspectiva necesitatii ocuparii unor posturi vacante si a flexibilizarii procedurilor, dar nu vedem care poate fi urgenta unei modificari a sistemului sanctionator, sens in care propunem reluarea dezbaterii in cadrul unui nou proiect de modificare (prin lege) care poate avea ca scop principal stabilirea identitatii personalului si ordonarea/completarea prevederilor din statut referitoare la cariera, managementul functiei publice cu statut special si la raporturile de serviciu, aspecte reglementate deficitar in lege.

In cadrul procesului de elaborare a proiectului, in etapa de consultare a organizatiilor sindicale, respectiv la ultima sedinta de dezbatere organizata la nivelul ANP pe data de 11 iulie 2011, a fost inregistrata o divergenta intre administratie si organizatiile sindicale. Divergenta a fost generata de propunerea ANP privind posibilitatea sanctionarii directe cu mustrare a salariatilor din sistem, propunere cu care sindicatele nu au fost de acord solicitand dezbaterea la nivel MJ.

Apreciem ca se incearca reactivarea unei vechi proceduri militare conform careia un ofiter insarcinat cu cercetarea efectueaza verificarile pe baza carora directorul aplica sec sanctiunea. Sanctiunile aplicate in prezent, chiar si ulterior cercetarilor ample efectuate de catre comisiile de disciplina, sunt anulate de catre instantele de judecata in numar mare, in cazurile in care salariatii recurg la contestatii. Cu atat mai greu de sustinut in instanta vor fi sanctiunile aplicate in urma unei cercetari posibil superficiale efectuate de un singur om.

A fost nevoie de o perioada de timp destul de lunga pentru a se intra intr-un ritm normal in ceea ce priveste activitatea comisiilor de disciplina. Modificarea propusa va genera, in opinia noastra, o regresie a reformei, personalul receptionand un mesaj negativ, de amenintare, iar raspunsul fiind unul de rezistenta, fara sa mai subliniez ca momentul ales este absolut inoportun. Motivarea si sanctionarea sunt doua instrumente distincte iar dezechilibrul acut dintre acestea devine tot mai deranjant pentru personal. Managementul performantei se realizeaza in prezent doar prin sanctionare. In contextul existent, propunerea ANP va genera o crestere a gradului de subiectivitate in procesul sanctionator dar nu neaparat a nivelului de eficienta in serviciului penitenciar.

Estimam ca efectul normei care se propune spre adoptare va fi materializat intr-un numar mare de sanctiuni aplicate direct, o descarcare aproape totala dar inutila a comisiilor de disciplina ca structuri care vor cadea in derizoriu, cercetari efectuate superficial, abuzuri (nu putem miza doar pe buna credinta si bune intentii de la nivel managerial), contestatii in instanta, implicarea sindicatelor in reprezentarea membrilor, anularea majoritatii mustrarilor aplicate fara o cercetare corespunzatoare, tensionarea personalului si asa greu incercat in ultima perioada.

Sincer, ne asteptam ca statutul special se evolueze in timp, avand in vedere experienta acumulata. Demilitarizarea din 2004 ar fi trebuit sa imprime sistemului penitenciar un trend de transformare graduala din serviciu militar in serviciu public. Din pacate se pare ca singurele instrumente care par la indemana sunt mai mult de natura represiva, chiar daca acceptam ca este un termen fortat.

Dreptul la greva prevazut de statutul special a fost suprimat fara consultare sau dialog social prealabil si in contradictie cu prevederile conventiilor internationale ratificate de Romania, conventii care permit limitarea acestui drept doar pentru armata si politie. Forta decizionala in planul sanctionator este transferata aproape in totalitate catre manageri, rolul comisiilor de disciplina care au in componenta reprezentanti sindicali, fiind diluat.

Flexibilizarea decizionala in diferite domenii, pare sa urmareasca un singur scop si anume eliminarea interferentelor de orice tip, ca sa nu traducem aceasta in evitarea unei disolutii a puterii. Nu ne intereseaza puterea ci doar democratia si parteneriatul social. Ca sindicate, nu vrem sa conducem sistemul dar vrem sa avem o participare sociala corecta la un proces deschis de management si apreciem ca in urmarirea acestui deziderat, curba pe care ne situam devenise usor ascendenta. Observam, insa, in ultimul timp o nota de inchidere si consolidare a unui sistem managerial securizat dar nu suntem siguri ca s-a realizat cu adevarat o evaluare a efectelor acestei tendinte si ca acestea sustin reforma.

Ne dorim ca aprecierea noastra sa nu fie reala si suntem interesati de opinia dumneavoastra in acest sens. Totodata, ca barometru al maselor pe care le reprezinta, este corect ca sindicatele sa sesizeze angajatorul atunci cand observa perturbari ale proceselor democratice, in scopul ajustarii acestora si evitarii unor asperitati in relatiile sociale.

In ultimii 2 ani, unul cate unul, drepturile speciale au disparut:

• salarii de merit, prime, premii
• prime de vacanta, premiul anual
• orele suplimentare nu se platesc dar nici nu pot fi limitate sau compensate integral cu timp liber
• coeficientii de salarizare sunt extrem de mici pentru un procent de 90% din salariati
• sporurile sunt limitate si au un regim incert
• asistenta medicala lasa de dorit
• comisia insarcinata cu acordarea locuintelor de serviciu nu mai functioneaza
• pensionarea se realizeaza in sistem normal dupa o cariera in conditii anormale

Multe dintre drepturile speciale nu au fost acordate niciodata:

• sprijin la cumpararea unei locuinte
• despagubiri de risc
• asistenta sociala
• protectie
• bilete de odihna si tratament
• s.a.

Recent, salariatilor le-a fost restrictionat dreptul la greva, iar acum se incearca eficientizarea serviciului prin coercitie, pe sistemul „cine greseste, va fi pedepsit, cine face mai mult… nu va fi pedepsit”. Pedepsele se vor aplica lejer si din belsug dar recompensele sunt imposibil de acordat. Nu aceasta este cheia unui management care urmareste imbunatatirea rezultatelor. Apreciem ca accentul ar trebui pus mai degraba pe identificarea unor instrumente de evaluare a performantelor, in urma unor strategii aplicate si pe un ghid al carierei clar. Managementul performanţei nu este o formă de coerciţie sau control. Scopul său este de a optimiza rezultate, nu de a penaliza salariatii.

In spiritul argumentelor susmentionate, va solicitam sprijinul in sensul eliminarii din proiectul de ordonanta de urgenta a propunerii de aplicare directa a sanctiunii cu mustrare.

Cu deosebita consideratie

Stefan Teoroc
Presedinte SNLP
Presedinte FSAP PUBLISIND

Document atasat:

• Petitie SNLP privind eliminarea sanctiunii directe din cadrul Proiectului de modificare a Legii nr. 293/2004